Am ajuns, în sfârșit, la sursa de cătină, la „rădăcinile” soțului meu: un sat liniștit din zona Dejului, Calna. Cu toate binefacerile ei miraculoase, cătina nu este prea iubită la sat. Depopularea satelor românești din ultimele decenii și vârsta înaintată a celor de la sate, cu puteri din ce în ce mai scăzute, îi fac să o privească cel puțin cu dușmănie, văzând cum le năpădește cătina terenurile, obligându-i la o muncă în plus! Poate doar conștientizarea valorii acestui fruct și posibilitatea unei exploatări avantajoase i-ar face să-și schimbe părerea. Speranțe mai sunt!
.png "Pinterest"){kind=small}
